- Diverse - nr. 46 / 8 Martie, 2007 Una dintre plagile democratiei noastre din ce in ce mai originale e, fara indoiala, coruptia. O intalnim peste tot, e omniprezenta, ne complacem in mocirla ei, ii recunoastem trasaturile, luptam, fara spor, mai mult a lehamite, impotriva ei. Cruciada impotriva coruptiei seamana tot mai mult cu o campanie publicitara, in care produsul "de cumparat" trebuie infatisat intr-un ambalaj imagistic cat mai placut, intr-un scenariu atractiv, intr-o forma imbietoare. Intr-o tara corupta, dar fara corupti, cum e Romania, o tara in care marile nume ale coruptilor sunt subiecte tabu, intangibile, declaratia lui Daniel Morar, facuta unui ziar strain, din care rezulta ca, in actuala guvernare coruptia si-a pastrat vigoarea de pe vremea lui Adrian Nastase nu trebuie sa ne mire deloc. Desi cativa pasi s-au facut, mai ales inainte de aderare, ritmul actiunilor anticoruptie a fost mult incetinit dupa 1 ianuarie. Dupa ce s-au trezit cu sacii (aderarea) in caruta, autoritatile romanesti par sa se fi plictisit de lupta impotriva acestui flagel care macina o intreaga societate, in articulatiile sale cele mai profunde. Intens politizata, problematica luptei impotriva coruptiei a fost cu totul golita de continut, dovada a faptului ca politicienii isi simt amenintate parghiile de putere si sferele de influenta. Nimeni nu pare sa mai fie interesat de acest subiect, ce denunta tocmai legaturile atat de vinovate, de nefaste, dintre sferele politicului si ale mediului de afaceri. Temerile occidentalilor par sa fie, astfel, din ce in ce mai intemeiate, mai ales in contextul tensiunilor existente pe scena politica romaneasca, dominata de disensiuni, de confuzie generalizata si haos. De altfel, si populatia e din ce in ce mai dezamagita de spectacolul politic al hartuielilor, disputelor, ciorovaielilor la care se dedau diferitele tabere de pe esichierul politic.