Consultarile de la Cotroceni au pus partidele in fata unui nou ultimatum: ori fac legea votului uninominal intr-o luna, ori presedintele organizeaza referendum. Alegerea este ceva mai complicata decat pare la prima vedere. Desi declaratiile oficiale sunt triumfalist in favoarea uninominalului, in adancul sufletului politicienii sunt departe de a simti vreun entuziasm. Motivul este simplu: multi dintre actualii parlamentari vor trebui sa se reprofileze, sa-si schimbe meseria si locul de munca. Este vorba de cei care au excelat in minciuna si vulgaritate, de cei care isi pot da doctoratul in tehnica dublului limbaj, de profitori, chiulangii si somnorosi, ca sa enumar doar cateva dintre "calitatile" care vor constitui criterii eliminatorii la viitorul scrutin. Votul uninominal, stampila aplicata direct pe numele candidatului, a constituit cosmarul a trei sferturi din politicieni, de aici repetatele amanari ale adoptarii vreunei legi.
Presedintele a procedat abil dandu-le partidelor un termen si avertizandu-le ca vor fi controlate precum elevii puturosi si indaratnici. Putin probabil ca fara biciul referendumului ar exista si cea mai mica sansa ca legea sa iasa in timp util, la gasit chichite procedurale si inventat strategii juridice parlamentarii fiind maestri. Presati de termenul de o luna, partidele vor fi obligate sa ajunga la un consens asupra sistemului de vot. E un punct in care interesele se despart. PRM, UDMR si PC fie doresc mentinerea pe mai departe a listelor, fie vor pleda pentru un sistem mixt, care sa nu le lase in afara Parlamentului. PSD si PD, care stau cel mai bine in sondaje, ar trebui sa prefere uninominalul in doua tururi, care favorizeaza partidele mari. Fortati, politicienii vor fi obligati sa bata palma cat mai repede.
Dincolo de aspectele sa le zicem tehnice, mult mai interesant pare sa fie compromisul politic care se intrezareste in
