Episodul Sintion ne arata ca e vorba doar despre longevitate: zmeul Blaga a trait putin mai mult decit zmeul Dejeu, dar a sfirsit la fel: cu dintii rupti in niste epoleti
„Nu vreau ca Directia Anticoruptie sa fie un puisor al lui 0962“.
Asta declara ministrul Administratiei si Internelor, Vasile Blaga, intr-un interviu din martie 2005, la scurt timp dupa ce sparsese in doua controversatul „Doi si-un sfert“, serviciul de informatii si protectie interna al Ministerului de Interne, si lasase in mina „Vulpii“ Virgil Ardelean doar partea de stringere de informatii in domeniul criminalitatii
economico-financiare si al terorismului. Partea cea mai stufoasa, dar si mai spumoasa, si anume combaterea coruptiei din interiorul sistemului, era transferata unei structuri nou create, Directia Generala Anticoruptie, asa cum invatase domnul Blaga de la o cohorta de consilieri englezi si spanioli.
In fruntea ei era numit un procuror din afara sistemului, Marian Sintion, selectat dintre mai multi candidati, dupa criterii de integritate, de catre aceiasi experti de preaderare englezi si spanioli. Insusi Vasile Blaga il aprecia atunci pe Sintion pentru faptul de a fi demantelat clanul Camatarilor si avea o imagine din cale-afara de idilica asupra a ceea ce urma sa faca DGA. Lucrurile au decurs, pina acum, oarecum conform cu asteptarile ministrului.
A izbucnit acum aceasta foarte urit mirositoare afacere cu apartamentele de serviciu si, de atunci, Blaga pare intr-un ofsaid continuu. La primele dezvaluiri a spus ca va trimite Corpul de Control sa verifice faptele - dar strict cazurile despre care a scris „Cotidianul“.
Lucru de mirare, intrucit la acea vreme Vasile Blaga stia ca DGA era structura care avea in lucru asemenea cazuri, iar Corpul de Control dormea in bocanci, pentru ca nu fusese sesizat. Ulterior, „Cotidianul“ a a
