Sah, dame, table: exista vreun joc de... "tabla" mai popular si mai capabil de a genera multiple interpretari socioculturale?
Da, se pare ca da. Desi cele trei jocuri de societate, transformate si in sporturi, au o istorie multicentenara sau, chiar, multimilenara (sahul), Monopoly - cu o istorie intinsa pe durata unui singur secol - pare sa le bata in momentul de fata. Comentand, pe www.the-american-interest.com, cartea Monopoly. Cel mai cunoscut joc din lume a lui Philip E. Orbanes (arbitru la Campionatele Mondiale de profil), David Parlett pleaca de la celebra distinctie a lui Johan Huizinga din Homo ludens (1938), conform careia exista doua tipuri de jocuri: de competitie sau de reprezentare. Acest al doilea tip induce ideea de tranzactie realizata intre participantii la joc, insa Monopoly se regaseste in ambele paradigme, ceea ce explica popularitatea si atractivitatea jocului, a carui prima varianta - Jocul proprietarului de terenuri - a fost patentata de o anume Lizzie Magie (stenografa!) in 1904. (Versiunea folosita azi are la baza patentul pentru Monopoly obtinut in 1935 de un inginer, specializat in - ! - instalatii de incalzire, pe numele lui Charles Darrow.)
Remarcabile au fost si sunt deschiderile catre social ale acestui joc: in regulamentul primei versiuni, exista, de pilda, o precizare precum. "Dai un 2 cu zarul - se considera ca ai furat bani publici, esti recompensat cu 200 de dolari, iar ceilalti participanti la joc sunt obligati sa te numeasca... Senator". In schimb, daca dadeai un 1, se considera ca ai comis un furtisag marunt, fiind, in consecinta, trimis la inchisoare! De altfel, jocul a fost adoptat ca emblema a falansterului din Arden, Delaware, organizat pe baza teoriei impozitului unic propovaduite de economistul Henry George. Aici, la unul dintre cursurile profesorului Scott Nearing, cand acesta a folosit Jocul proprietarulu
