Sarkozy l-a sunat pe Edouard de Rotschild, acţionar majoritar la ziarul în agonie Liberation (în agonie din motiv de scădere de tiraj, lipsa de bani, sindicat prea puternic şi le ştiţi voi). Din cele câteva replici citate am reţinut şi tonul vulgar, evident. Dar mi-a rămas imprimat un reproş pe care l-am auzit de prea multe ori în culisele presei româneşti: ceva de genul “cu o atitudine ca asta e foarte greu să găsiţi sprijin financiar”. E o viziune de manager sălbatic asupra unei chestii fragile, sensibile, cum e munca la un ziar. Mă deprimă de fiecare dată cînd aud asta, pentru că un jurnalist e crescut mereu (măcar cu iluzia) că nu e un simplu lucrător la şaibă…

Aseară l-am văzut pe Sarkozy la France 2 cu un discurs foarte shmekeresc inteligent, un preşedinte jucător va fi şi ăsta, clar. Şi nu e nimic rău. Mă enervează ipocrizia de stînga a la Segolene. Dar, după ce-am văzut story-ul cu telefonul, mă enervează mai mult Sarkozy cu tot cu invectivele lui…

Şi mă enervează că bănuiesc cum urlă telefoanele prin România. Şi nu mă refer aici la preşedinte. Băsescu intră în direct, oricum, şi-a pierdut simţul “confidenţial”, îşi asumă rolul de telespectatorul-preşedinte al tuturor telespectatorilor. Mă gîndesc, în schimb, la alte telefoane şi la cum circulă ele prin mediile de finanţare, cum ar zice Sarko.

Bonus: Oamenii de la Gîndul au dat un subiect mişto (cu fratele lui Băsescu) pe care l-au tratat cu spume la gură pentru că aşa cere profilul ziarului. Din păcate, complet aiurea. Nu era nimic în neregulă cu ştirea, era o chestie amuzantă, de fapt divers. Oricum, le propun să facă după profilul CTP şi programul TV. Toate televiziunile care au relatat ieri subiectul dat de Gândul s-au contaminat de înverşunare? Ce s-a întîmplat fraţilor în afară de o coincidenţă, că acel om cumpăra curent de la un distribuitor din zonă? Poate ştiu ei mai mult. eu îm