In general, evenimentele si deciziile de la Bruxelles nu-si gasesc loc decat in a doua jumatate a sumarelor si numai cu conditia sa fie usor de inteles. De obicei, nu sunt; mai mult, sunt dominate de cifre si de chestiuni economice. Asa sunt, de fapt, si ordonantele si hotararile guvernului Romaniei si poate tocmai de aceea ajung atat de greu in dezbaterea publica.

Cine are totusi rabdare sa se aplece asupra formularilor seci si complicate si asupra cifrelor aride va descoperi o cu totul alta realitate romaneasca decat cea distorsionata pe care o vedem la televizor. Asa e necuratul: se ascunde in detalii si cel mai bine se pricep sa-l ascunda oamenii politici.

Cu numai o zi inainte de plecarea spre Bruxelles a prim-ministrului si a sefului statului, comisarul european Almunya a declarat public ca Romania nu va putea sa-si indeplineasca obiectivele pe termen mediu din programul de convergenta pentru trecerea la euro.

Cu capetele lor de contabili fara suflet, dar de succes, europenii ne spun, de fapt, ca ar trebui sa reducem cheltuielile bugetare si sa fim mult mai rigurosi in planificarea si executia lor. Parca avem un sentiment de deja vu: aceleasi critici le primeam si de la FMI inainte sa ne suparam pe ei. N-ar trebui sa ne miram: CE a tinut intotdeauna cont de evaluarile si recomandarile Fondului.

Cand vine vorba de bani, socotelile si criteriile sunt aceleasi, iar cifrele vorbesc aceeasi limba pe ambele maluri ale Atlanticului.

Niciun guvern al Romaniei nu s-a inteles prea bine cu FMI pentru ca nu a acceptat sa impuna rigoare in planificarea si executarea cheltuielilor. Cand guvernul Nastase a reusit sa raporteze rezultate pe placul FMI, au disparut din conturile CAS banii platiti pentru asigurarile de sanatate, bani folositi se pare pentru echilibrarea bugetului.

Tot ce ne spun aceste date si