In ciuda zgomotului persistent pe care-l genereaza pe scena politica romaneasca, nimic din ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta cu PSD nu a avut darul de a ne surprinde. Toate actiunile partidului si consecintele acestor actiuni s-au inscris intr-o evolutie logica, pe care vom incerca s-o clarificam in cele ce urmeaza. Mai intai, sa luam campania de suspendare a presedintelui Romaniei. In numele partidului, miercuri, 28 februarie, Titus Corlatean a dat citire in plenul parlamentului rechizitoriului intocmit la adresa dusmanului etern, Traian Basescu. Materialul a fost stufos si mai degraba literar decat juridic. Oricum insa el nu mai interesa pe nimeni, deoarece continutul sau fusese intors pe toate fetele la toate posturile de televiziune. Ca atare, toata sedinta comuna a celor doua Camere s-a constituit in reluarea unui mega-talk-show vizionat deja pana la saturatie pe ecranele TV. Mai interesant insa este ca PSD nu a insistat asupra trimiterii sesizarii sale laCurtea Constitutionala. Impreuna cu PC si cu PNL, PSD a decis prin vot constituirea unei comisii de ancheta asupra "abuzurilor" comise de presedinte, in baza sesizarii PSD si a cerintei formulate exact cu o zi inainte de Dan Voiculescu. Ne putem intreba de ce nu a dorit PSD ca sesizarea sa sa ajunga cat mai rapid la Curtea Constitutionala, daca partidul era atat de sigur ca argumentele sale sunt imbatabile. Evitarea verdictului CCR si recursul la comisia de ancheta poate sugera faptul ca liderii partidului nu sunt in fond chiar atat de siguri pe motivatia lor juridica si doresc sa amane momentul in care argumentele lor ar putea fi respinse. In schimb, castiga inca trei saptamani de agitatie politica, in care spera sa mentina vie dezbaterea asupra suspendarii lui Traian Basescu. Ar mai fi de rezolvat insa chestiunea credibilitatii unei comisii de ancheta prezidate de insusi Dan Voiculescu, lider politic ca