De câţiva ani, pe Internet s-au răspîndit blogurile: termenul blog, neologism internaţional, provenind (prin contragere şi abreviere) din web log (un fel de "însemnare de jurnal de bord", al cărei spaţiu de apariţie este web-ul), a fost deja înregistrat în ediţiile unor dicţionare serioase. Conform informaţiilor din Wikipedia şi din alte surse (de exemplu, BBC), termenul, creat în engleză la sfîrşitul anilor '90, apare în versiunile tipărite recent din Merriam-Webster, Oxford English Dictionary, ba chiar şi din Le Petit Larousse şi Le Petit Robert. Prezentările existente în Internet cuprind foarte multe date tehnice: descrieri ale fenomenului, tipologie, mijloace de realizare, scopuri etc.; în afara unor semnalări, blogurile româneşti au început să fie studiate ştiinţific (de exemplu, de Gabriela Grosseck, într-un articol din Revista de informatică socială, 5, 2006). Tipul de text oscilează între două feluri de jurnal, luînd forma unor însemnări personale (a jurnalului intim), dar avînd şi ambiţii publicistice (ca formă de manifestare ziaristică). În amestecul final intră, în grade diferite, şi tentaţia literaturii. Cu autori unici sau colectivi, presupunînd un dialog cu cititorii, blogurile oferă un conţinut pur personal sau unul de interes mai larg. Se pot găsi, în inventarul existent, de toate: de la relatarea naivă a petrecerii unei zile pînă la cronici de carte sofisticate sau la colecţii de imagini (de exemplu: capace de canal din toată lumea). Nu există, desigur, nici constante stilistice: domină limbajul familiar-argotic al tinerilor, cu destule note vulgare, dar nu lipsesc nici textele standard sau foarte cultivate, poetice sau preţioase. De fapt, interesantă e tocmai calitatea scrisului: în bloguri sînt multe texte alerte, inteligente, spirituale, scrise surprinzător de bine. Fenomenul produce o veritabilă atenuare a graniţelor, inducînd un puternic sentime