Vanzarile de sute de milioane de euro si milioanele de clienti din toata lumea nu mai sunt suficiente pentru companiile de fast fashion. Noua tinta? Statutul de trend setter.
Sediul Stefanel din Ponte di Piave. Nimeni nu trece de intrare fara acreditare. Paznicul, un italian volubil, se asigura ca indeplinesc formalitatile, dupa care dirijeaza invitatii spre cladirea unde urma sa aiba loc evenimentul. Parcarea plina ochi de masini minuscule, fashion, ofera un indiciu despre ce urmeaza sa se intample. In anticamera salii de spectacol forfotesc tinere in colanti, rochii largi si cu genti imense pe umar, care susotesc aprins despre cel mai nou model de pulover sau pantof. Un amestec de pasionati de moda, presa si cumparatori importanti se pregateste pentru prezentarea colectiei Stefanel toamna-iarna 2007-2008.
In discursul care a precedat show-ul, Giuseppe Stefanel, presedintele si directorul general al grupului, a anuntat o schimbare de macaz: tintirea unui segment medium-high prin produse fashion care sa dea tonul tendintelor.
Strategia urmeaza sa fie implementata printr-o reteta deja consacrata pe piata: o campanie publicitara realizata de un fotograf de faima mondiala - in acest caz Mario Testino, un top model - Gisele Bundchen si un art director la fel de faimos - Stephen Gan. Iar investitiile sunt de 10 milioane de euro in 2007, conform presei italiene. Stefanel, ca si celelalte companii de fast fashion (care creeaza haine la moda la preturi accesibile cu modele care se schimba des), va concura cu marii creatori, precum Marc Jacobs, Galliano sau Armani, considerati (inca) adevaratii trend setteri.
Cu toate acestea, in ceea ce priveste moda strazii, branduri accesibile precum H&M, Zara, Mango sau Top Shop au dat tonul in ultimii ani. Acestea preiau tendintele de pe marile podiumuri si le reinterpreteaza pentru a crea haine de strada fash
