Trebuie sa fii extrem de naiv ca sa-ti imaginezi ca articolele din cotidianul lui Dan Voiculescu in care era atacata conducereaTVR au fost determinate exclusiv din grija pentru banul public, asa cum sustinea duminica cineva din conducerea Jurnalului National. Si asta desi situatia financiara generala a Societatii Romane de Televiziune este departe de a fi una infloritoare si exista suficiente semne de intrebare privind oportunitatea externalizarii in ritm sustinut a productiei de emisiuni, in conditiile in care structura de personal a ramas, ca numar, neschimbata, daca nu chiar a crescut. Asta nu inseamna ca acest demers nu trebuia inceput, pentru ca era realmente nevoie de o fata noua a programelor, ci doar ca, fara o strategie viabila, se poate ajunge la o destabilizare financiara a institutiei. In plus, dincolo de tonul inchizitorial si tendentios din articolele cu pricina, foarte departe de rigorile de stil care ar trebui sa caracterizeze o investigatie jurnalistica, raman de lamurit cel putin cateva acuze concrete privind suparatoare conflicte de interese. Rezultatul? Se pregateste un troc: presedintele director general spera ca vor veni vremuri mai bune in ceea ce il priveste, daca o va pune pe liber pe Rodica Culcer, directorul Departamentului de Stiri, care pare sa fi iritat din cale afara si PNL, si PSD. Dar ce se intampla in Televiziunea publica? Cata influenta politica mai exista inca acolo si cine detine cu adevarat controlul manetelor de comanda? Ce jocuri se fac si cum se cheltuiesc banii? Pana in 2005, in perioada guvernarii Nastase, astfel de subiecte erau unele extrem de fierbinti. Acuzele privind influentarea agendei jurnalelor de stiri de catre oameni apropiati primului ministru de atunci se tineau lant. De fapt, nici nu era nevoie de analize sofisticate pentru a constata aservirea politica a institutiei cu pricina. Rezultatul era vizibil, fara dif