Citindu-vă cartea în manuscris, am simţit ca şi un privilegiu de îmbunare, de folos personal. Un privilegiu nu numai ales ci şi greu de îndurat, pe care îl are Dumnezeu, cu voia Lui, cu fiecare din noi. Am buna bănuială că fiecare poem pe care-l aducem în lumină vine şi el, împreună cu noi, din acelaşi moment când, îngăduind să ne naştem, El ne înzestrează cu semnele, cu esenţele a ceea ce vom deveni prin ce ne dă de făcut, şi chiar şi cum o vom face. Ca să nu ne rătăcim cu lucrul nostru, cu cuvântul nostru pe calea dinspre El către El. Meandrele căii însă, le lasă la latitudinea noastră, alegerea ne aparţine în libertatea de care suntem în stare, fiecare altfel, singur fiecare.

Mi-a luat ceva timp să fac un uşor exerciţiu de epurare a cuvintelor şi sintagmelor care mi s-a părut că parazitează fiecare text. Dintre cele aproximativ 130 din sumarul cărţii încă nepublicate, prea puţine le-aş numi, după gustul meu, perfecte de la sine. Şi pentru că fondul cărţii îl simt copleşitor, mi-am îngăduit acest exerciţiu, care, veţi vedea, vă va fi util până la urmă. Şi dacă pentru moment orgoliul auctorial vă va orbi, măcar unul dintre cititorii interesaţi va înţelege corect şi va urma, conform demersului meu, calea spre sinele adevărat. Vă înapoiez manuscrisul pe care am făcut, vers de vers aproape, semne uşoare cu creionul, semne pe care le puteţi înlătura prin ştergere. Să nu vi se pară un abuz, atâta vreme cât nu vă veţi strădui să vedeţi efectul aşa cum şi eu l-am văzut. Efectul mi se pare bun şi ar fi pe numele lui ascuns similar cu darul ce vi-l fac în criza de timp, fatală, pe care o îndurăm. Dacă îngăduiţi să vă spun, şi dacă prin poezie vi s-a revelat că veţi ajunge acolo unde trebuie, în lupta cu îngerii, ai sufletului pe care-l duceţi cu atâta evlavie într-acolo, vă voi fi de folos. Iar dacă nu, şi-atunci vă voi mulţumi că mi-aţi îngăduit să calc, citind, prin