- Editorial - nr. 47 / 9 Martie, 2007 Urmaresc, uneori, pana noaptea tarziu, nu doar din vreo obligatie, ci mai mult dintr-o curiozitate profesionala, emisiunile mai tuturor televiziunilor, de la postul public pana la cele private. Citesc zilnic presa si ascult radioul, mai ales cel national. Si simt, uneori, nevoia sa recurg la un gest aproape disperat, determinandu-ma sa-mi pun mainile in cap! Aud ca unul, care a negat existenta Holocaustului, a fost condamnat la cinci ani de inchisoare! Da, intr-adevar, orice viata de om, pe care Bunul Dumnezeu o da, numai el o poate lua. Viata e unica, peste toate bogatiile lumii. Nu vom discuta acest aspect, ca oameni cu frica lui Dumnezeu, convins ca adevarul acesta nici nu trebuie inclus in sfera unor comentarii. Insa ma gandeam, imediat, la acel holocaust dezlantuit de otomani, in perioada 1916-1918, impotriva armenilor. Apoi, gandul m-a dus spre masacrele, prin bombele cu napalm, ale americanilor in Vietnam. Acela n-a fost tot Holocaust? Dar testarea armamentului nou, a bombelor cu fragmentare, folosite pe timpul razboiului din fosta Iugoslavie, iar acum, in Irak? In fata atator crime abominabile, cum se explica tacerea condamnabila asternuta peste atatea nelegiuiri? Si ma mai gandeam, imediat, la toate atacurile marsave, indreptate, in ultimul timp, impotriva credintei noastre strabune. Cine le-a sanctionat vreodata? Sa nu mai vorbim despre diversiunile numite "Codul lui Da Vinci", cartea lui Dan Brown, despre ultimele elucubratii si bazaconii legate de "noile descoperiri" in legatura cu mormantul si "familia" lui Hristos. Dar plimbarea diversionista, dupa scenarii abracadabrante, a "osuarului" peste tot? Noi, cei care credem in taina Invierii si a Inaltarii, potrivit Evangheliilor, in insemnatatea covarsitoare pentru credinta crestina, stramoseasca, a mormantului lui Iisus Hristos, stim cam unde se bate, ce se ascunde in