Este impresionant devotamentul cu care Matilda Caragiu Marioţeanu s-a ocupat şi se ocupă în continuare, la cei aproape 80 de ani ai săi, de studierea şi promovarea aromânei. Intelectualii care se declară descurajaţi de lipsa de viitor a românei au de învăţat de la această dârză slujitoare a unui dialect al românei, vorbit de o populaţie restrânsă numeric. Specialistă de mare clasă în istoria limbii române, în dialectologie şi în limba română contemporană, soră a genialului actor Toma Caragiu (regretat şi azi după moartea sa la cutremurul din 1977), membră a Academiei Române din 1993 şi om de atitudine, de o vitalitate impetuoasă, Matilda Caragiu Marioţeanu este o prezenţă de neignorat în cultura română actuală.
Activitatea sa ştiinţifică este completată (ceea ce puţină lume ştie) de una literară cu totul remarcabilă. Matilda Caragiu Marioţeanu a scris de-a lungul anilor zeci şi zeci de poeme în aromână, pe care nu le-a putut publica înainte de 1989 tocmai pentru că erau în aromână (regimul comunist, în primitivismul său, considerând suspectă orice abatere de la dogma unităţii compacte a limbii naţionale). Abia în 1991 o selecţie din aceste poeme, în lectura autoarei, a fost pusă în circulaţie prin intermediul unui disc apărut la Electrecord. Apoi, în 1994, o selecţie şi mai cuprinzătoare a apărut la Editura Cartea Românească: Di nuntru şi-di nafoarâ. Stihuri armâneşti/ Din năuntru şi din afară. Stihuri aromâne (autoarea realizând o ediţie "bilingvă", aromâno-română, pentru a asigura pătrunderea textelor în cercuri cât mai largi de cititori).
Volumul a avut imediat succes în România şi în străinătate. El a apărut în 1999 şi în Belgia, într-o variantă care cuprindea, în afară de textul aromân şi de transpunerea lui în româna literară, şi traducerea în franceză.
Al doilea volum, Néuri/ Zăpezi/Neiges. 13 poemi/ poeme/ poemes a apărut în România în 2002.