Cartea lui Alexandru Sahia, U.R.S.S. azi (1935), este aceea a unui apologet naiv al comunismului. El consemnează stările de lucruri din Uniunea Sovietică drept normale şi benefice, deşi pe alocuri nu-şi ascunde unele vagi nedumeriri sau rezerve. (Este şi explicaţia faptului că, după 1944, volumul a fost reeditat cu mari elogii, dar şi cu multe amputări.) Peisajul sovietic din 1934 va fi calchiat, în perioada postbelică, în toate ţările ocupate de ruşi, reportajul lui Sahia devenind astfel o scriere de anticipaţie.

Primul contact al scriitorului cu propaganda sovietică - şi cu practicile controlului vamal - are loc îndată după trecerea frontierei: "Suntem invitaţi să coborîm fără bagaje, deoarece ele vor fi aduse de către personalul vămii. Sala în care intrăm este impresionantă prin mărimea şi regia ei. Pe peretele din stînga, în două panouri uriaşe, este reprezentată munca în colhoz şi în fabrică. Harta Uniunii Sovietice, în proporţii colosale, ocupă întreg peretele din faţă, iar de jur împrejurul sălii stă scris, în cinci limbi, aceeaşi lozincă a lui Marx: ŤProletari din toate ţările, uniţi-vă!ť"

Trenul se pune în mişcare, iar călătorul, privind pe fereastră, încearcă a desluşi "ceva din viaţa colhozurilor. Vedem oameni în cizme, vaci în curţile ţăranilor, porumbul galben printre şipcile magaziilor, rărite să-l usuce vîntul. Unele biserici nu mai au cruci şi în vîrful lor fîlfîie un steag roşu. Este semnul că biserica a fost transformată în club de cultură, şcoală sau simplu depozit. în multe sate însă bisericile îşi păstrează crucile."

Ajuns la Moscova, reporterul colindă frenetic oraşul, animat de o dorinţă mărturisită cu candoare: "sar dintr-un tramvai într-altul şi caut să cunosc Ťomul nouť, despre care se spune că s-a născut în U.R.S.S.". Una din observaţiile relevante se referă la aspectul cosmetic: "Roşul de buze, pudra nu sunt de bună calit