Daca Alexander Hausvater a afirmat ca vrea sa faca Trubadurul pentru publicul care de obicei nu vine la opera, am privit acest spectacol imaginandu-mi ca sunt unul dintre acesti tineri. La final, puteam spune ca, daca as fi cu adevarat unul dintre ei, cu siguranta as mai veni si altadata la Opera.

Asadar, fara idei preconcepute. Regia lui Alexander Hausvater se simte in fiecare clipa, ceea ce in principiu nu ar fi bine, dar in cazul spectacolelor Operei bucurestene se intampla atat de rar, incat situatia nu putea sa ne produca decat bucurie. Iar aceasta abordare este contemporana cu ceea ce se intampla pe scena de teatru romaneasca si, intr-o oarecare masura, cu ceea ce se intampla pe scenele lirice europene. O astfel de optiune presupune ca din punct de vedere muzical totul merge bine, ceea ce din fericire in premiera Operei Nationale din Bucuresti cu Trubadurul de Verdi, condusa muzical de Iurie Florea, s-a intamplat. Distributia nu a fost cunoscuta pana in ultimul moment, cu exceptia tenorului venit de la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg, Akhmed Agadi, o voce puternica, curata, care nu intampina probleme in abordarea tehnica a rolului masculin titular. Un alt oaspete a fost mezzo-soprana Liliana Lavric din Republica Moldova, poate vocea cea mai putin sigura dintre titulari, desi o prezenta plina de vitalitate, care a intrat bine in rol. Optiunea pentru Mariana Colpos (din alte trei variante) s-a bazat cu siguranta pe remarcabila sustinere si nuantare vocala pe care a oferit-o rolului Leonorei, chiar daca expresivitatea corporala nu reprezinta punctul ei forte. Singurul rol in care am descoperit si vocea "locala" si disponibilitatea actoriceasca a fost cel al Contelui de Luna, sustinut de Iordache Basalic, care a intrat perfect in hainele personajului, asa cum spuneam mai devreme, fara idei preconcepute.

Acest spectacol va naste cu siguranta patim