Aceste rânduri se doresc a fi un modest omagiu adus unui mare om de cultură care ne-a părăsit de curând, academicianul Virgil Cândea, ale cărui drumuri pe tărâm cultural s-au interferat, în oarecare măsură, cu ale mele, în ultimii doisprezece-treisprezece ani - întotdeauna în beneficiul meu.
în 1996 finalizam primul volum de pictură de manuscris, cuprinzând toate codicele greceşti din colecţia Muzeului Naţional de Artă al României. Deşi nu ne cunoscusem personal până atunci, adresându-mă profesorului Virgil Cândea, acesta a acceptat, fără nici o ezitare, să scrie Cuvântul înainte la respectivul volum, iar după ce a parcurs întregul text m-a ajutat să identific zona culturală în care ar fi putut fi scris unul dintre codice, un Evangheliar şi Menolog, şi anume într-o comunitate ortodoxă a arabilor din Orientul Apropiat, zonă a cărei cultură îi era prea bine cunoscută profesorului.
Tot atunci am intrat pentru prima oară în biblioteca sa, o bibliotecă cu o valoare de nepreţuit, despre care aflasem prima oară din cartea lui Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii. Şi, păşind în ea, dialogul nostru chiar aşa a început: "Asta este biblioteca de care vorbeşte Steinhardt în Jurnalul fericirii? - Da, asta este". Şi aceste câteva cuvinte au fost îndeajuns pentru a pune un bun început tuturor discuţiilor şi întâlnirilor care au urmat. Dintre comorile bibliotecii, mi-au fost de mare ajutor cele patru volume cu Tezaure de la Muntele Athos, de negăsit în Bucureşti decât răzleţ, câte un volum, în câte o bibliotecă de stat sau particulară. Şi, cu toată valoarea ei, această bibliotecă, oferită cu multă dragoste, în 1990, Bibliotecii Universitare, care, aşa cum se aflase, pierduse în decembrie 1989 o serie de manuscrise preţioase în incendiul petrecut acolo, nu fusese acceptată de respectiva instituţie. Adică, la oferta făcută, profesorul nu primise nici un răspuns, cee
