Poza de familie, martie 2007. Dan Voiculescu si Norica Nicolai, umar la umar, radiosi, cu zambete largi de satisfactie. Nimic nu pare sa umbreasca bucuria momentului. Comisia de ancheta a fost votata si la manete se afla Felix Motanul, noua mascota liberala. Multumiti, pesedistii fumeaza in foaier si-si dau coate. Au toate motivele: aplauze la scena deschisa n-au reusit sa smulga decat liberalii. Strategia s-a dovedit corecta, initiativa comisiei a fost predata conservatorilor si cele mai dure atacuri la adresa presedintelui au venit dinspre PNL. Crin Antonescu a fost magnific in rolul de sef al opozitiei, de varf de lance al "patrulaterului negru", nici daca i-ar fi scris PSD discursul lucrurile nu ar fi iesit mai bine. Chiar daca pare ca a facut actoria la fara frecventa si tehnica aprobarii prin negatie nu edescoperire proprie, e limpede ca vicele Antonescu are totusi incontestabile calitati. Limbajul dublu ii vine manusa, traieste si intelege rolul, simte pulsul salii, isi dozeaza efectele, ura antiprezidentiala e autentica, iar sustinerea suspendarii argumentata cu simtire. Momentele de glorie ale discursului, punctate cu epitete ca "oligofren", "paranoic", "inconstienta criminala" au primit binemeritate aplauze din partea coalitiei PSD-PRM-PC-PNL. Incantarea respectivului auditoriu a atins insa cote maxime - ochi sticlind, guri latite de placere, inimi frematand sub costumeleArmani - cand distinsul liberal a vituperat impotriva intelectualilor, a "alora" care n-ar fi scris, vezi doamne, proteste pe vremea cand Voiculescu semna Felix si manevra banii Crescentului, Iliescu facea dizidenta in fruntea PCR si Norica era procuroare, trezindu-se acum sa semneze apeluri. Retorica vadimista a capatat noi valente si conotatii in discursul liberal, venit, stranie coincidenta, la doar o zi dupa atacul imund la adresa lui Gabriel Liiceanu si a revarsarii ronceristului cu vo