- Diverse - nr. 47 / 9 Martie, 2007 "Nu iubesc decat ceea ce imi poate conferi demnitate, caci nu pot iubi decat ceea ce stimez si ma inalta." (Horia RomAn Patapievici, 1995) Urmaresc de un sfert de veac, din afara hotarelor, meandrele contorsionate ale vietii romanesti. Astept de peste 17 ani, asemeni multora din romanii destarati, momentul reintoarcerii intr-o Romanie in care sa se poata trai civilizat si demn. Marturisesc ca in ameteala provocata de transformarea vietii politice romanesti intr-o paruiala nedemna, imediat dupa "intrarea in Europa", "Apelul" celor 250 de intelectuali, in frunte cu dnii Gabriel Liiceanu, H.R. Patapievici, Andrei Cornea sau Victor Rebengiuc, m-a descumpanit si mai mult. Daca afirmatiile si tonul (care spune mult - vezi "Despre ton si intonatie" a dlui Patapievici, din 1994) erau adevarate si adecvate, inseamna ca aproape tot ceea ce auzisem, vazusem, citisem si crezusem despre dl Basescu era fals. Pentru semnatarii "Apelului", dl Basescu este "un personaj care pare sa devina un presedinte pentru alte coordonate istorice" si "primul presedinte roman care da semne ca e dispus sa aduca tara pe drumul pe care ar fi trebuit sa se aseze in urma cu 17 ani." In rest, totul foarte categoric si clar, in alb si negru - de o parte, presedintele cu trei initiative mai importante (1. razboiul, nu numai in vorbe, declarat coruptiei, indiferent de unde vine; 2. cererea de desecretizare a tuturor arhivelor Securitatii; 3. condamnarea comunismului); de cealalta parte, cei vizati, care se tem si declanseaza o criza politica, printr-o campanie de discreditare si de suspendare a presedintelui, inclusiv cu ajutorul unor televiziuni si ziare aservite. Pentru mine, actualul presedinte face si el parte dintr-o larga categorie de politicieni romani, produs al sistemului comunisto-securist, adaptat noilor conditii, dar cu aceleasi reflexe, indelung exersate i