Ravel. Sau Chopin. Un sevalet la intrare. Miros de cafea proaspata si ceai de fructe. Un atelier cochet in Bucurestiul vechi. Si o galerie cu meniu de cafenea.
Asa s-ar descrie in cateva cuvinte atmosfera din Atelier Caffe. Cel de pe strada Selari, numarul 7, caci galeria-cafenea mai are o "reprezentanta" destul de aproape, pe Gabroveni. N-am mai auzit muzica clasica in vreo cafenea din Bucuresti. Asa cum nu mi s-a intamplat ca fundalul sonor sa fie foarte redus (ca volum). Atat de redus incat m-am simtit obligata sa vorbesc in soapta. Din respect pentru ceilalti "vizitatori" ai galeriei. Sau pentru picturile de pe pereti.
Localul micut din orasul vechi este format dintr-o singura camera "polivalenta". Daca luam in considerare barul - "masa comuna" care ocupa tot spatiul central al incaperii si mirosul de cafea (sau ceai), am putea spune ca ne aflam intr-un local pentru connaisseuri. Daca intram doar sa admiram panzele de pe pereti, nu e nicio problema pentru ca Atelier Caffe seamana foarte mult cu o galerie.
Langa geamul de la intrare mai este o singura masa rotunda cu trei scaune. De aici se poate admira tot interiorul, dar mai ales strada. Contrastul dintre sevaletele lucrate cu migala si cladirile darapanate e in sine o opera de arta.
Interiorul, in stil modernist, este realizat astfel incat sa explice toate functiile spatiului. Peretii au fost varuiti in alb, insa nu li s-a pierdut farmecul. Se vede, totusi, migala constructorilor care au imbinat randurile de caramizi ca pe niste impletituri cu modele - in forma de braduti, cu bolte sau chiar asezate unele sub altele.
Pe alocuri peretii sunt imbracati cu placaj pentru a evidentia cat mai bine panzele expuse aici. De altfel si spoturile montate pe tavan indeplinesc (cu succes) aceeasi functie.
Meniul localului compenseaza (s-ar putea spune) linistea din cafenea. Doar daca r
