Evaluarile oamenilor de stiinta si perceptiile directe ale fiecaruia dintre noi ne arata în ultima perioada manifestari tot mai evidente si mai numeroase ale unor schimbari ecoclimatice, care se anunta profunde si de lunga durata. Analiza si diagnosticarea lor constituie însa înca un obiect de disputa, cu unele necunoscute si semne de îndoiala. Doua sunt întrebarile fundamentale, la care se cauta raspunsuri si în functie de care se pot alege caile de urmat. Prima: daca este vorba doar de simple fluctuatii meteorologico-climatice trecatoare, care se vor estompa în timp, ori suntem în fata declansarii unei dereglari majore a actualei ordini climatice, stabilizata în urma cu circa 8.000-10.000 de ani, care poate ajunge la haos si apoi la o reasezare a sistemului climato-environmental, din a carui ecuatie nu stim daca va mai face parte si specia umana. A doua: care este cauza principala a acestora - modul nostru de dezvoltare, neecologic, ori ceva din interiorul naturii, o turbulenta proprie, precum s-a mai întamplat anterior si s-a soldat cu disparitia a zeci de mii de specii, fara nici o interventie umana. In raport cu raspunsurile oferite se poate stabili si atitudinea care ar trebui adoptata; astfel, daca schimbarea este majora, radicala si e provocata de cauze preponderent, daca nu exclusiv naturale, atunci ne gasim într-un impas dramatic, care s-ar solda implacabil cu un dezastru ecologic. Singura posibilitate care ne-ar mai ramane, într-o asemenea situatie, ar fi aceea de a cauta grabnic noi solutii stiintifico-tehnice spre a obtine o cat mai mare independenta fata de mediu si a suporta astfel mai bine socurile adaptarii si întarzia deznodamantul, pentru o anumita perioada. Dimpotriva, daca se concluzioneaza ca actualele perturbari sunt cauzate de amplificarea efectului de sera, prin emisiile de CO2sau alte asemenea actiuni, atunci responsabilitatea gestionarii im