I se spunea "vrabiuta", desi ar fi trebuit sa fie supranumita "privighetoarea". Filmul biografic al lui Olivier Dahan, "La Vie en rose", retraseaza un destin uimitor, pe cat de tragic, pe atat de captivant pentru omul obisnuit, pe cel al lui Edith Piaf, celebra voce a Frantei, de la copilaria petrecuta intr-un bordel din Normandia la strazile din suburbiile Parisului (elle frequentait la Rue Pigalle) si celebritatea atinsa pe cand avea doar 20 de ani.

In rolul principal, una dintre cele mai in voga tinere actrite franceze, Marion Cotillard. Devenita celebra cu un film apreciat atat de critici, cat si de public, "Jeux d'Enfants", a carui coloana sonora este compusa din variatiuni pe tema din "La Vie en rose" (deh, destinul), Cotillard reuseste o adevarata performanta in biopic-ul lui Dahan. Acesta a avut-o in minte inca dinaintea scrierii scenariului, impresionat fiind de activitatea de cantareata a frantuzoaicei, militanta Greenpeace si coautoare a unui album pentru o planeta mai verde si mai sanatoasa, "Dessins pour le climat".

Cu ajutorul ei, Dahan ne introduce intr-o viata plina de suisuri si coborasuri, a uneia dintre cele mai mari voci europene ale secolului. "Vrabiuta" isi incepe existenta (cel putin in filmul lui Dahan) pe strada, alaturi de mama ei (Clotilde Courau), care isi castiga painea cantandu-le oamenilor. Tatal ei (Jean-Paul Rouve), acrobat ambulant, o duce la bunica sa, o patroana de bordel, alaturi de care micuta Edith va trai cativa ani, victima a cecitatii provocate de o conjunctivita si a surzeniei. Micuta se vindeca intr-un mod considerat cu totul si cu totul miraculos, in urma rugaciunilor catre Sfanta Tereza, primul incident iesit din comun din tumultuoasa existenta a cantaretei.

Ajunsa la Paris, Edith canta pe strada pana este descoperita de Louis Laplee (Gerard Depardieu), patronul unui club de noapte, singurul care crede i