La doua zile dupa ce declarase ca va propune Parlamentului noua formula a Cabinetului, mai avand doar sa opteze intre varianta liberala, cu 14 ministri (inclusiv cel de externe, tinut la usa Cotroceniului), si maraiala pedistilor, care nu vor sa piarda nici un portofoliu, premierul Tariceanu s-a sucit. Brusc, a ajuns la concluzia ca restructurarea guvernului nu-i o prioritate. Nici politica, nici organizatorica. Tariceanu revine astfel la stilul sau de acum doi ani, cand, derutat si derutant, azi anunta ca demisioneaza, iar maine zicea ca nici nu se gandeste. Ce-l va fi determinat de asta data sa faca stanga-mprejur? Nu fumigena lansata de Dan Voiculescu, potrivit caruia maine ar urma sa se anunte implicarea premierului intr-un „dosar greu”, din cele la care facea aluzie Basescu. Ori te pomenesti ca... Sau amenintarea pedistilor ca-l lasa pe mana pesedistilor, peremistilor si pecistilor, care l-ar face sa joace ca ursul pe tabla incinsa? Ceva l-a speriat destul de tare, incat sa-si asume si riscul grav al unei motiuni de cenzura. Nu aceea anuntata de PC pentru 12 martie, ci mai ales una venind dinspre PSD, care si-a conditionat atitudinea pozitiva in Parlament tocmai de restructurarea guvernamentala. Intre timp, serialul crizei politice ruleaza zilnic pe toate posturile tv, cu aceiasi si aceiasi actori care fug de la un studio la altul, repetand papagaliceste teme in afara agendei populatiei. Ba si a rigorilor integrarii europene, de la Bruxelles venind avertismentul ca nu-i exclusa activarea clauzei de salvgardare sectoriala. In chiar mult-laudatul domeniu JAI (Justitie si Afaceri Interne), unde se pare ca ministrii Macovei si Blaga nu-s chiar atat de performanti, pe cat ii lauda dnii Basescu si Boc.