O stire publicata pe surse, alaltaieri, intr-un cotidian central ar fi putut declansa un imens scandal. Cu o singura conditie: stirea respectiva sa nu se fi referit la partidul lui Boc, ci la partidul lui Geoana. Va amintiti despre stenogramele PSD? La drept vorbind, si ele erau un fel de stiri pe surse. Dar ce bine au prins la public, ce succes al ofensei a fost inregistrat! Asta pentru ca toata lumea considera, toata lumea avea placerea deosebita de a crede ca acele stenograme sunt indubitabil adevarate. PSD influenteaza justitia! PSD pune pumnul in gura presei! PSD - partidul stat! Nimeni si nimic nu a mai putut opri suvoiul de injurii la adresa fostei formatiuni de guvernamant. Astazi, in schimb, stirea potrivit careia in Biroul Permanent National al PD
s-a propus ascultarea telefoanelor liderilor PD a trecut neobservata. Citez: "Potrivit unor surse participante la sedinta, propunerea a fost facuta de deputatul Ioan Oltean si l-a avut ca destinatar pe ministrul Vasile Blaga". "Aici te-ai gasit sa-mi spui asta?", a fost, conform acelorasi surse, reactia ironica a sefului MAI.
Nu exista ceva mai ciudat si totusi mai simplu, mai banal decat mecanismul prin care o opinie capata prezumtia de adevar. Intotdeauna, indaratul "faptelor" se afla o supozitie sau chiar mai multe care indica relativ precis valoarea de adevar a ceea ce cautam. Uneori, daca "faptele" nu exista, ele sunt inventate pentru a satisface supozitia. Aceasta este schema noastra de gandire naturala: preferam mai degraba sa intram in disonanta cu realitatea decat cu propriile noastre idei despre realitate. Trebuie sa fii o fiinta artificiala, dedublata, rupta de propriile interese pentru a cauta acele fapte care infirma si nu confirma supozitia. Procesul acesta de eliberare, care te pune in conditia de a vedea adevarul adevarat, presupune vointa de a gandi pe cont propriu, altfel spus: c
