11 martie 2004 a fost ziua fatidica pe care zeci de mii de romani nu si-o vor scoate din minte niciodata. In acea dimineata, 16 romani si-au pierdut viata, dupa ce 13 bombe au explodat in trenurile de navetisti. La trei ani de la atentat, oamenii inca se urca tematori in trenurile arhipline. Printre ei, mii de romani.
Exploziile ucigase au avut loc simultan, intre 7:39 si 7:42, ora locala, in statiile madrilene Atocha - care este de altfel cea mai mare si mai aglomerata din Madrid -, El Pozo del Tío Raimundo si Santa Eugenia si o a patra in calea Téllez, spre Atocha. Fortele de securitate au gasit si alte trenuri incarcate cu explozibil, pe care le-au detonat controlat. Atacul a produs cel putin 199 de morti - dintre acestia 191 in momentul efectiv al exploziilor - si 1.467 raniti. Victimele au primit vize de sedere In zona Alcala de Henares, unde au avut loc atentatele, traiesc, conform unor estimari oficiale, peste 30.000 de romani. Numarul acestora creste de la an la an. Peste 400 de romani care au avut de suferit de pe urma atentatelor – fie au fost victime sau rude de gradul intai ale acestora - au primit vize de sedere temporara, urmand ca in 2009, dupa cinci ani, sa li se acorde cetatenia. Multi dintre cei raniti sustin insa ca autoritatile spaniole nu-i baga in seama, aducandu-si aminte de ei doar in preajma zilei de 11 martie, la comemorare.
Alexandru si Gabriela, doi dintre romanii ucisi in explozie
Un tanar de 18 ani s-a numarat printre romanii care au pierit in atentatele de la Madrid. Alexandru Suciu Ratiu era din Blaj si plecase cu numai cateva luni inaintea tragediei in Spania. Fusese chemat de mama si de fratele mai mare, care locuiau in Alcala de Henares. Baiatul se angajase ca mecanic auto la un atelier din Madrid. In nefasta dimineata de joi, 11 martie 2004 se indrepta spre serviciu, aflandu-se chiar in vagonul care a explodat.
