A citit in doua luni aproape 30 de carti. Si nu este decât un moldovean sarac pripasit prin Gorj, cu ajutor social si ibovnica. Dar se considera mai bogat decât Bill Gates! Pe Constantin Galu l-a prins revolutia la olteni si-aici a ramas. Era electrician atunci, angajat pe santier la Târgu Jiu. Moldovean dupa fire si origine, barbatului nu i-a fost tocmai la indemâna sa se acomodeze intre oamenii de câmpie, repeziti, pusi pe gâlceava si fara pic de aplecare spre ce-i placea lui mai mult pe lumea asta: cititul. Asa ca, purtându-si in spate singura lui avere - zece carti -, Galu s-a mutat din loc in loc, tot cautând cu sufletul un ascunzis in care sa-si gaseasca linistea si pacea. Jupânestiul i-a venit cel mai bine la inima si, mai mult decât comuna, Maria rudareasa, la care a si ramas pâna in ziua de azi. Singura, la rândul ei, intoarsa somera de la Timisoara, unde lucrase peste 30 de ani la Fabrica de stofe - si unde fusese abonata la doua biblioteci -, femeia l-a primit indata pe venetic. Amândoi saraci, amândoi bolnavi, amândoi cu pofta cititului deprinsa din copliarie, ibovnicii s-au asezat impreuna, sa-si imparta batrânetile, singuratatile si cartile. Saptamâna si biblioteca! De noua ani nu si-au schimbat programul o data! Se scoala cu noaptea-n cap si, pâna sa se ridice, isi spun unul altuia fel de fel de nimicuri: ce-au mai auzit, ce-au mai muncit, ce datorii n-au platit si ce s-a mai intâmplat in ultimul capitol, aseara, pâna sa stinga lumina si sa se culce. Manânca apoi si pleaca fiecare unde are treaba: Maria la munca, la vreun om care a chemat-o cu ziua, iar Galu sa pazeasca mosia -, singurul lucru pe care coxartroza, hipertensiunea si plamânii il lasa sa faca. Se intâlnesc seara, la masa, când isi povestesc, printre imbucaturi, ziua de munca. Si isi regasesc linistea in pat, intinsi alaturi, fiecare cu cartea lui. „O carte la doua zile, maximum“, spune Gal