Abe Shinzo, prim-ministrul Japoniei, a carui iminenta instalare in fruntea guvernului de la Tokyo o anuntam la sfirsitul anului trecut chiar in aceasta pagina, se intrece pe sine insusi in declaratii care mai de care mai controversate. Ultima enormitate pe care Abe o sustine cu seninatate, desi nu e sprijinit in aceasta pozitie nici macar de propriul partid - etern majoritarii si guvernamentalii liberal democrati - este reiterarea unei declaratii mai vechi privitoare la asa numitele ianfu ("femei pentru confort”), un eufemism folosit de guvernul japonez pentru desemnarea unor grupuri de femei din Korea, Taiwan, Manchuria, Filipine si alte tari ocupate si transformate in colonii de catre Japonia in timpul razboiului din Pacific, femei pe care armata japoneza le-a folosit pe post de sclave sexuale.
O serie de articole atit in presa americana, cit si in cea japoneza, il citeaza pe Abe reiterind "Declaratia Kono” din 1993, prin care secretarul sef al guvernului japonez de atunci, Kono Yohei, admitea nu numai existenta unor asa numite "statii pentru confort”, ci si implicarea armatei japoneze in recrutarea, fortarea in sclavie sexuala si violarea unui numar de femei care variaza de la citeva mii pina la doua sute de mii. Abe Shinzo a ales sa nu mai recunoasca decit ca statiile de confort au existat, dar neaga cu vehementa implicarea armatei japoneze in recrutarea si rapirea celor care erau fortate sa se prostitueze acolo. Cu alte cuvinte, prim-ministrul japonez le acuza pe victimele violentei sexuale de a se fi prezentat de buna-voie la bazele militare ale armatei japoneze de ocupatie sau de a fi fost victimele unor intermediari locali, care le-ar fi momit cu oferte de munca.
Declaratiile lui Abe vin pe fondul unor din ce in ce mai vehemente proteste cu privire la aceasta probleme, atit din partea grupurilor internationale de protejare a drepturilor
