Fostul presedinte al „Craiovei Maxima“ (foto) rememoreaza momentele premergatoare intâlnirilor cu echipa Ministerului de Interne, afirmând ca unii jucator olteni au cedat presiunilor de atunci. - Ce presiuni au fost asupra dumneavostra, ca presedinte al „Craiovei Maxima“, si asupra jucatorilor inaintea meciurilor cu Dinamo, eternul nostru dusman? - Pâna prin anii 80, nu s-au facut presiuni nici asupra mea, nici asupra jucatorilor, sau cel putin asa stiu eu. Dupa ce Universitatea a cucerit eventul din 1981, au inceput presiuni asupra jucatorilor. Asupra mea nu s-au facut niciodata presiuni! Nu am fost contactat absolut niciodata, desi aveam o relatie buna cu conducatorii celor de la Dinamo, atit cu generalul Ovidiu Diaconescu, presedintele sectiei de fotbal, cât si cu presedintii executivi de pe atunci, Vasile Ianul, Vasile Anghel, Paul Moga. - Cum se proceda cu jucatorii? - S-au facut, cum spuneam, presiuni asupra lor, ba chiar li s-au oferit si bani! Erau amenintati si santajati deoarece jucatorii mai veneau in contradictie cu legea, asa cum veneam si noi, conducatorii clubului. Asta era situatia in acei ani, aveam doar doi dolari diurna pe zi in deplasarile peste hotare, motiv pentru care fotbalistii, ca si noi, apelam la studentii straini din Craiova pentru valuta. Securistii aflau totul, mai ales ca printre cei care vindeau valuta se aflau si informatori. Si eram dati in primire chiar de acestia! Pe lânga aceasta ilegalitate cu valuta, ne mai aveau la mâna cu marfurile care le aduceam noi din deplasari la punctele vamale, mai ales la Aeroportul Otopeni, marfuri care depaseau limita admisa de legea româneasca de atunci. Ei, unii fotbalisti ai Stiintei au mai avut si accidente de circulatie, alte probleme de familie etc. Si cei de la Dinamo au exploatat cum se cuvine aceste probleme ale noastre. Unii fotbalisti de la Universitatea au cedat, sunt oameni, iar in fata