Face muzica, film, teatru, scrie. Este de departe un artist in toata puterea cuvântului. Un copil timid, scund care in clasa a cincea visa sa ajunga un al doilea Cristian Gatu, motiv pentru care exersa cu daruire aruncarile la poarta. Mai târziu a inceput sa cocheteze cu imitatiile din lumea muzicii. Primele victime: Dida Dragan si Aura Urziceanu, pentru ca apoi sa indrazneasca sa recunoasca la una dintre orele de dirigentie ca vrea sa devina actor. De anul cinci de scoala se leaga si primele exercitii muzicale cu chitara, pe care tatal i-o cumparase, si primele amintiri ale artistului de astazi, Ioan Gyuri Pascu. „Ghiozdanul din spate ma acoperea foarte tare. Nu se vedea capul. Eram calaretul fara cap. Prin clasa a doua aveam un metru si 15 centimetrii. Intr-a cincea, când deja aveam diriginte, profesor, nici nu ma vedeam dupa cartile care erau pe masa“, povesteste cu umorul caracteristic artistul. Intre timp, organiza impreuna cu prietenii in spatele blocului „Steaua fara nume“, pentru ca intr-a saptea sa scrie, sa regizeze si sa joace o intâmplare cu locotenentul Columbo, in care incerca sa il imite pe Petre Falk. E prima incercare actoriceasca, daca nu luam in considerare montajele literar-artistice in care s-a produs recitând. Anii trec si tânarul timid ajunge student la Facultatea de Filologie, sectia Româno-spaniola. Isi incepe acum si activitatea actoriceasca. Nu uita nici de muzica, intrucât visul de a ajunge un al doilea Cristian Gatu se spulberase. Intre muzica, film si scris Astazi face umor de calitate, alaturi de „Divertis“, teatru, muzica si din când in când scrie. A cochetat de doua ori cu cel din urma domeniu. Si a reusit sa convinga. „Dupa «In cautarea armoniei» a venit «Gândirea, copilul realitatii si creatorul iluziei» (sase eseuri si o istorioara) care continua intr-un fel linia primei carti. Mi-a venit pur si simplu sa scriu si am scris in trei