Fostul secund al nationalei, stabilit din 1987 in SUA, le sugereaza oltenilor sa reconstruiasca o echipa de temut, precum aceea a anilor '80, cu performante si in Cupele Europene. - Ati fost un antrenor cunoscut in România, fiind si secund la echipa nationala, apoi ati emigrat, in 1987, in SUA, unde sunteti si in prezent. Ce inseamna pentru Victor Stanculescu perioada de antrenorat din România? - Profesional, viata mea este impartita in doua: prima, in România, pâna la 50 de ani, „antrenor cu frontiera“, iar cea de-a doua perioada, din 1987 incoace, cea din Statele Unite ale Americii, „antrenor fara frontiere“. Viata in România a fost si ramâne tot ceea ce am avut mai bun in viata mea si a familiei mele pâna la un moment dat. Educatia, sanatatea, relatiile sociale, recompensele materiale si spirituale, performantele profesionale, libertatea de a calatori au fost pentru mine si familia mea obiective ale vietii si in România de dinainte de 1989. Totul a fost OK pâna intr-o zi, când am fost chemat de securistul CNEFS si rugat sa parasesc cladirea in trei ore si sa ma prezint a doua zi la Uzinele „23 August“, la sectorul cazangerie, pentru restul vietii mele, eu si familia mea! „In SUA sunt propriul meu sef“ - Motivul? - Am o sora care ramasese in Franta. Imaginati-va ca, atunci când ti-e lumea mai draga, cineva iti spune ca trebuie sa suferi pentru o cauza pentru care nu esti vinovat. Am intrebat si m-am intrebat: „De ce sa mi se intâmple mie si, mai ales, de ce copiilor mei?“. Am fost sfatuit in soapta de prieteni ai fotbalului, simplu: „Fa si tu ceea ce a facut sora ta“. Era singura solutie sa ma nasc a doua oara, cum se spune. La aceasta dumnezeiasca sugestie am inceput sa caut strategii de evadare, cum sa plec din România. Si am facut-o! In România, am avut sansa sa realizez totusi o fundamentare a personalitatii familiei mele, de care m-am bucurat si in SUA. Cu „ba