"Nu exista Conservator de cantat din frunza. Conservatorul meu a fost codrul".
E cunoscut mai ales de pe micul ecran, ca invitat permanent al trupei "Nightlosers", dar oriunde apare Nucu Pandrea face furori. Coborat dintr-un lung sir de preoti greco-catolici ardeleni, crescut intr-o familie prigonita pentru credinta sa, Nucu Pandrea a ales frunza ca sa dea glas sentimentelor dramatice care l-au incercat de-a lungul vietii sale de pana acum. La un ceas aniversar pentru domnia sa, l-am invitat sa ne "cante" si noua in vorbe, despre dragostea lui de natura si frunze verzi
"Aveam opt ani cand bunicul
mi-a intins o frunza"
- Se stie ca in orice familie de ardeleni, copiii trebuie sa invete sa cante la un instrument muzical. De ce dvs. ati ales tocmai frunza, domnule Pandrea?
- Primul instrument la care am inceput sa cant n-a fost frunza, ci o muzicuta. O muzicuta mica, pe care unchiul meu, Pilu, fratele mamei (Paul Eftimiu Pandrea, actor manuitor si regizor la Teatrul de papusi din Cluj), mi-a daruit-o. Cu ea am cantat primul meu cantec: "A ruginit frunza din vii". Aveam sapte ani. Unchiul Paul a fost, ulterior, cel mai bun critic al meu, ale carui sfaturi le urmam cu sfintenie. Din cauza prigonirii familiei, nu a putut sa-si termine studiile, incepuse Agronomia, dar n-a mai putut sa mearga mai departe, pentru ca a fost si el, ca si altii, eliminat din facultate pe motive de "dosar". Unchiul Paul era cel mai "laic" dintr-o familie de preoti, pentru ca tatal meu a fost preot, bunicul preot, fratele mamei mele a fost, si el, preot. La opt ani, am descoperit cantatul din frunza si primul cantec invatat a fost "Pe langa plopii fara sot".
- Dar cine v-a invatat "mestesugul" acesta, al cantarii din frunza?
- Am invatat sa cant in frunza sub calda si blanda indrumare a bunicului meu, preot protopop greco-catolic de Cluj-Mana
