Am citit un editorial sfîşietor despre Anna Nicole Smith scris de maestrul thriller and horror, Stephen King. Omul ţine o rubrică de zile mari, Pop Of the King (mi-a semnalat-o prietena mea, Anca Grădinariu).
În cazul Annei, nu face decît să rememoreze destine tragice de tinere vedete feminine şi să dărîme basmul hollywoodian cu un necrolog mai rece decît gheaţa din paharale de la petrecerile lui Hugh Heffner (odios personaj, apropo – nimic nu mă enervează mai mult decît diverşi “peşti” mediatici deghizaţi în apărători ai dreptului la liberă exprimare).
Am mai găsit un editorial scris cu un umor nebun despre necesitatea unui Minister al amuzamentului sau divertismentului, cum vreţi să spuneţi. Rolul lui ar fi să ia măsuri care să mai taie din gustul pentru morbid din ştirile cotidiene. King il pune pe Jon Stewart mare şef, o afacere foarte bună aş zice. Deşi nu-l poţi lăsa aşa deoparte pe Seinfeld. Iar un loc la sectia tragi-comic s-ar găsi şi pentru Jim Carrey.
Mă rog, cu adevărat tragic mi s-a părut că dacă aş face un minister al amuzamentului în România nu prea aş avea pe cine să aleg. Becali e mai clovn decît orice profesionist, de exemplu. Florin Călinescu s-a blazat într-atît încît ar adormi în fotoliu îndată ce l-aş numi. Vacanţa mare, a se slăbi. Divertis nu mai sint amuzanti, prizonieri patetici în propria formulă.
Măsuri pentru înveselirea poporului s-ar putea lua dintr-un astfel de minister. Putem să sugerăm niste uniforme ale funcţionarilor de la Cotroceni într-o culoare şi pe aceia de la Victoriei în altă culoare. Ca să-i distingem mai bine, la televizor.
Idei ar fi. Dar nu avem candidaţi serioşi, pe bune. Sîntem în chiar mare rahat dacă nici cînd visăm la o viaţă măcar mai amuzantă, industria divertismentului romanesc nu are ce personaje plauzibile să propună. Să nu-mi spuneţi Dan Negru… Să zicem că ar funcţiona cît de
