- Diverse - nr. 48 / 12 Martie, 2007 "Vine, vine primavara,/ se asterne-n toata tara", oare cati dintre noi nu au ajuns a fredona acest frumos refren, mai vechi si totusi nou, al acelui cantecel ce ne-a incantat candva anii copilariei, haladuind fara griji pe cararile padurilor, culegand ghiocei. Astazi, acelasi dor ascuns mi-a dat ghes a lua drumul codrilor si pe cararile colbuite de covorul frunzelor uscate, cu fosnetul lor ca o lacrima de aducere aminte. M-am afundat in inima padurii, ascultand vantul domol ce fiscuia ca o nuia bratele padurii intinse spre nemarginirea cerului. Este un inceput de martie mult mai primavaratec ca alte dati. Timpul ne-a luat-o inainte grabit. Primii ghiocei isi scutura roua diminetilor friguroase, fiind acei vestitori ai viitoarelor zile pline de soare si cantec de pasari. Vad mici mogaldete ale unor copii, vreo sase la numar, unul sau doi mai rasariti ce-si croiau, prin noianul frunzelor, drum spre locuri numai de ei stiute, cautand vreascuri pe care le aduna in mici gramajoare, legandu-le cu o bucata de sfoara, mai apoi ridicate pe umeri si duse acasa. Curiozitatea m-a facut sa ma alatur acestui grup de copii de rromi ce bateau padurea cu pasul, impreuna cu mine. Ochii iscoditori ai acestor copii parca se intrebau ce cauta un singuratic pe aceste meleaguri. Apropiindu-ma de ei, le-am dat cate o bomboana si prin acest gest m-au adoptat. Intr-un luminis si-au lasat poverile de vreascuri si luand de-a curmezisul o costisa cu fag si cu carpen, printre trunchiurile zvelte ce leaga pamantul de cer, unde se itesc din loc in loc smocuri de usturoi salbatic (leurda) pe care acesti copii ai padurii au inceput sa o adune ca pe o mana cereasca si asa cruda, stearsa cu palma, si-o indesau in gura, molfaind-o cu o bucata de paine. Si-au scos pe rand cate o plasa de plastic, incepand sa o culeaga pentru a o duce acasa, unde probabil ii mai astea