O stafie, intensa precum obsesia balenei albe pentru matrozul fanatic al altor timpuri, bantuie republica primaverii noastre. Acum, carmaciul din Levant indragind vanatoarea se numeste Traian Basescu, marea dezlantuita este Romania, echipajul infricosat de obsesiile capitanului imparat in lumea orbilor este intreaga clasa politica, iar himera adulmecata cu rangi si ragete este aniversarea republicii prin lupta la baioneta si sange acru-n calimari. Tara e-n-sarbatoarea febrila a reamenajarilor definitive. La exact 60 de ani (1947-2007) de la proclamarea abuziva a primei republici pe teritoriul Romaniei, ceea ce ni se intampla seamana cu o restauratie salbatica, dar fara revolutie, fara Constitutie. Parlamentul, presedintele, partidele politice, serviciile secrete si publice, mass-media, elitele intelectuale, familiile randuite si chiar amantele legitime au intrat in ebulitia unui nou inceput. E ca in 1990, spre vara, dar acum taberele nu mai sunt definite conspirational sau aspirational, ci exclusiv prin coalizarea pro- sau anti-Basescu. Fermentul acestei dezordini plenare este doar un presedinte. Persoanei respective i se datoreaza si regasirea tardiva si oarecum inutila a condamnarii comunismului si incheierea selectiva a conturilor cu Securitatea si amestecul in afacerile interne ale statului roman, ca ocupatie predominanta a singurului lider politic national ales prin vot universal.
Basescu este un vechi membru al seraiului comunisto-securist. A iesit insa din rand, a denuntat pactul fraternitatilor cleptocrato-oculte care conduc, selecteaza si aspira personalul si resursele Romaniei din 1989 incoace. Scopurile acestui personaj, asemanator doar unui Gorbaciov, in inconstienta cu care, incercand sa schimbe o stare de lucruri, isi submineaza propria pozitie si valorile care l-au facut posibil, sunt asadar nobile si binevenite. Exista insa in mijloacele pe care
