- Cultural - nr. 48 / 12 Martie, 2007 Raft

GAVRIL TIRU, "CHIMISTI ROMANI IN VIETNAM" Gavril Tiru nu e scriitor si nici n-a manifestat vreodata preocupari literare. Cartea sa, Chimisti romani in Vietnam, Editura Nico, 2007, are insa multe virtuti literare, care deriva din calitatea sa de martor si faptas intr-o aventura in Extremul Orient, intr-o lume, cea vietnameza, pe care o cunoastem mai mult din filmele americane de razboi si mai putin din cotidianul ei firesc, chiar daca de esenta ideologica rosie. Cartea lui Gavril Tiru e un mozaic memorialistic si jurnalier. Interesul pentru jurnal e intr-o crestere surprinzatoare, aproape surclasant pentru literatura de fictiune. Julien Green a tiparit nu mai putin de 18 volume de jurnal, acoperind peste 70 de ani (1924 - 1997). Nu inseamna aceasta ca jurnalul si memorialistica sunt genuri facile. Ne convinge de acest lucru si cartea lui Gavril Tiru, care are una din virtutile ignorate de multi autori: sinceritatea. E o confesiune calda, cu rare accente de patetism, ilustrata cu imagini graitoare dintr-o lume cu destule umbre si penumbre, dinspre care am primit mai ales mesaje mistificate, de la ambele poluri, cele pozitiviste din interior si cele contestatare transmise, la fel de interesat, din exterior. Altfel, o lume cu lumini si umbre, cu istoria ei, cu mentalul ei, dar o lume populata, in care se consuma destine, o lume stranie doar in aparenta, cu specificul si particularitatile ei, cu ciudateniile pe care noi, trecuti prin "epoca de aur", le putem intelege si cuantifica. Gavril Tiru ajunge in Vietnam din ratiuni economice, in calitatea sa de specialist in chimie, cu prestigiul pe care si l-a castigat in timp. El are o misiune, intr-o atmosfera concurentiala, intr-o competitie nu tocmai fair-play, dar in care isi probeaza toata capacitatea sa profesionala, extinsa si in taram universitar, inginerul devenind cadru