Doctorul Dumitru Cuşnir, şeful Secţiei de Boli Interne al Spitalului Orăşenesc Luduş, s-a născut în Basarabia. A absolvit Şcoala de Medicină din Chişinău în 1979, iar în 1987 a obţinut licenţa de la Institutul de Medicină din Chişinău. Basarabeanul este de părere că sistemul sanitar din România este cu mult mai evoluat faţă de cel din Moldova.
Reporter: Ce v-a determinat să urmaţi cariera de medic, şi dacă au fost profesori care v-au inspirat în aprofundarea tainelor medicinii?
Dumitru Cuşnir: Am ales să urmez o carieră în medicină, pentru că părinţii mei m-au pregătit o viaţă întreagă. Viaţa din Moldova pe vremea aceea era destul de dificilă, oamenii nu aveau medicamente şi instrumente medicale cu care să se trateze. M-a îndemnat până la urmă firea umană a propriei persoane. Am depus un jurământ şi trebuie să-l respect. Şi îmi place ceea ce fac. Viaţa omului depinde de foarte multe ori de profesionalism şi responsabilitate. Cred că astea sunt cele două calităţi pe care un medic trebuie să le aibă. Pentru mine, munca de doctor este a doua responsbilitate.
Rep.: Care a fost cea mai frumoasă amintire din viaţa studenţească?
D.C. Tinereţea, în primul rând, a fost cea mai frumosă amintire. Învăţam mai mult, dar cântam la taraf. Era o pasiune de-a mea. Nu ştiu dacă aţi auzit de Bivol Anatol, şi fraţii Bivol. Cântăreţi de excepţie în lumea muzicii populare din Chişinău.
Rep.: Luduş sau Chişinău?
D.C.: Mai bine la Luduş. M-am obişnuit aici. Mi-am întemeiat o familie frumoasă, soţia mea este medic ginecolog, am o fată, studentă în anul II la Unuiversitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş. Mi-am stabilit cetăţenia în România în anul 1990. După revoluţie foarte mulţi medici au plecat la Târnăveni, la Sighişoara, Târgu-Mureş şi Bucureşti. Noi eram mai tineri, iar după căderea Uniunii Sovietice, au existat foarte mulţi absolvenţi
