Avem un premier pe care nu-l meritam: "Ca prim-ministru nu pot permite ca primele alegeri europene sa depinda de un calcul politic al unuia sau al altuia". Exista rare momente in istorie in care avem privilegiul sa-i vedem pe conducatorii nostri cum se elibereaza de "disputele si ambitiile politice de moment" si se dovedesc oameni cu viziune.

In cazul de fata, viziunea domnului Tariceanu tine pana in toamna, cand - spune domnia sa - alegerile pentru Parlamentul European nu ar mai fi "viciate" de nervii primaverii politice.

Asistam, de cateva zile, la un concurs de justificari ipocrite din partea celor care sustin amanarea alegerilor europene.

Dincolo de ton si de nuanta, exista doua idei comune folosite drept argument al amanarii:

1. Suntem in plina criza, or, in astfel de momente, nu te poti arunca in alegeri. O fi criza, dar in capul lor. Cand doua tate se cearta peste gard, nu spunem ca e criza, poate cel mult ca respectivele sunt in crize.

La fel si aici: zumzetul politicienilor nu suna mai ingrijorator ca altadata; pare, din contra, artificial si contrafacut, ca si cand liberalii, democratii, pesedistii, conservatorii si peremistii, care se ataca ziua pe viata si pe moarte, merg noaptea impreuna la sprit.

Romania a traversat cateva crize care i-au pus, intr-adevar, democratia in pericol, ceea ce ne permite sa avem simtul proportiilor. Daca azi politicienii isi cara unul altuia ciomege in cap, asta este doar mineriada lor, sub clopotul lor de sticla, fara absolut nicio legatura cu lumea vie de afara.

Si chiar de-ar fi criza, nu alegerile sunt calea cea mai potrivita pentru a elimina toata aceasta tensiune sulfuroasa de pe scena politica?!

2. Mesajul alegerilor europene ar fi pervertit de razboaiele politice autohtone. Altfel spus, poporul n-ar mai alege idei, mesaje, politici e