Perseverenţa cu care Cristian Tudor Popescu se isterizează de fiecare dată când aude de "Cazul GAZETA" îmi confirmă că are cel puţin două probleme mari. Una, cea mai serioasă, nu o spun, dar lui CTP i s-a mai recomandat să-şi vadă de sănătate. Cealaltă, socială, ţine de mistificarea repetată la care se dedă împotriva sensului unor noţiuni juridice, după cum îi este interesul. Prima mi-ar fi indiferentă dacă omul s-ar trata acasă, discret. A doua, nu. Ca simplu cetăţean, ultima mă deranjează pentru că, în acest mod, CTP otrăveşte intenţionat o atmosferă şi aşa supraîncărcată: preşedintele Clubului Român de Presă dă tonul la confuziile care au relativizat tot. Asta îi permite să rămână el un abil mare pescar de mlaştină puturoasă. Ca pălmaş în presă, mă dezgustă acest continuu derapaj cvasisemantic, dar eu pot trece liniştit peste el. Nu ştiu, însă, câţi se pot detaşa de această agasantă agresiune, atât de perversă. Ca angajat (cu contract de cesiune al drepturilor de autor) într-o convenţie civilă cu GAZETA, mă enervează şi i-aş trage câteva peste ceafă pentru că, antepronunţându-se de mai multe ori în "Dosarul GAZETA", pătimaş şi nedocumentat, partizan şi semidoct, a fost nedrept şi de rea-credinţă. (Trec de împrejurarea că impostorul, în rol de judecător de ocazie, şi-a permis să facă referire şi la persoana mea, operând cu alte prejudecăţi.) Dar când este vorba de denaturarea voită a înţelesului unor termeni juridici – aflaţi şi aşa în mare suferinţă din cauza noutăţii lor sau a slabei educaţii juridice a românilor – CTP e criminal. Ultima ispravă a comis-o Popescu la o zi după bilanţul parchetelor. "Păi, ştiţi cine e "cetăţeanul din Cluj" care i-a scris lui Băsescu? Paszkany! Un urmărit penal!" a şuierat el, cu ochii mijiţi şi cu tot veninul de care e capabil. Confuzia pe care o promovează cel mai adesea Cristian Tudor Popescu vizează semnificaţia expresiei j