Zeci de intreprinderi, considerate inainte de 1989 adevarate "fanioane" ale epocii de aur, au incaput pe mana unor grupuri de interese, instalatiile fiind vandute la fier vechi, iar halele inchiriate pentru demararea altor afaceri. Exista, insa, si cazuri in care urmele vechilor fabrici au fost efectiv rase de pe fata pamantului, iar terenul a fost introdus in circuitul afacerilor imobiliare.
Fabrica de paine "Begapam", fabrica de lapte "Untim" si fabrica de confectii "Arta textila", toate din orasul de pe Bega, au fost daramate, iar terenurile au fost vandute pe milioane de euro lanturilor de magazine "Kaufland", "Billa" si "Profi".
Pe de alta parte, marile fabrici ramase in proprietatea statului au intrat intr-un proces lent de disparitie, in timp ce unitatile achizitionate de investitori straini au devenit intreprinderi prospere in peisajul economic.
O parte dintre colosii socialisti au fost mentinuti artificial in "viata" prin importante subventii de la stat. Asa este cazul societatilor "Ciocanul" Nadrag, "Solventul" Timisoara, "Fructus", "Optica Romana", "Kandia", "Tigarete", "Electrotimis", care sunt doar cateva dintre firmele care nu au rezistat impactului cu economia de piata.
Multe dintre ele s-au dovedit a fi adevarate mine de aur pentru miliardarii de carton locali.
La polul opus se afla fostele fabrici si uzine, care au fost preluate de mari concerne internationale.
Fosta fabrica de detergenti, sortita pieirii dupa 1989, a fost preluata de compania "Procter & Gamble", fosta intreprindere de aparate de masura si control este in prezent a companiei "AEM Luxten Lighting", "Elba" a fost preluata de "Philips", "Comtim" a fost achizitionat de americanii de la "Smithfield".
Toate au ajuns astazi afaceri
