Nu poţi să nu-i dai dreptate premierului Tăriceanu atunci când susţine că atmosfera politică din preajma euroalegerilor este profund viciată. Problema este însă că dreptatea lui se cam Nu poţi să nu-i dai dreptate premierului Tăriceanu atunci când susţine că atmosfera politică din preajma euroalegerilor este profund viciată. Problema este însă că dreptatea lui se cam termină aici. În definitiv, indiferent de data la care se va ţine scrutinul pentru Parlamentul European, nu ne putem aştepta de la liderii politici să lase la o parte ciocnirile interne şi să se aplece, cu maximă competenţă, asupra marilor probleme europene. Să nu ne facem iluzii: acum, la toamnă sau la sfârşitul anului, moravurile din politica românească vor fi tot acelea. Ar putea rămâne explicaţia interesului de partid. Iarăşi, false proiecţii. O dată, pentru că amânarea unor alegeri - nu contează pentru ce motive! - face să se simtă teama de confruntare cu electoratul. A doua oară, pentru că PNL nu va fi, după câteva luni, mai bine pregătit. Nu va descoperi peste vară mina de aur a competenţei şi a eficienţei. PNL va defila tot cu Norica Nicolai, acoperită de ruşine după scandalul "nepoatei-parlamentar". Tot cu vocalul Ludovic Orban, tot cu alunecosul Meleşcanu, tot cu baronul Morega. Şi, ca să privim şi la alţi susţinători ai amânării, PSD va merge la rândul lui cu aceeaşi imagine de partid care a eşuat în efortul de reformare, iar Partidul Conservator nu va putea găsi în acest răstimp reţeta miraculoasă a ieşirii din anonimat. Şi cu atât mai puţin din ridicol. Judecând la rece, în urma amânării alegerilor, n-ar rămâne decât semnalul prost dat în exterior. Este adevărat, România poate să organizeze euroalegerile oricând până la sfârşitul anului. Da, numai că, odată ce liderii ei au stabilit data de 13 mai, era bine să se ţină de calendarul pe care singuri l-au fixat. Ar fi fost o minimă dovadă de