Din suflet, . pentru mama. A fost odata, mai demult, o fata frumoasa. O fata suava, angelica, ce avea o seninatate iesita din comun. Parul castaniu, subtire, era parca facut din fire de matase. Avea ochii cafenii, scanteietori si increzatori, si o privire care te patrundea pana in adancul sufletului...

Din suflet,

pentru mama

A fost odata, mai demult, o fata frumoasa. O fata suava, angelica, ce avea o seninatate iesita din comun. Parul castaniu, subtire, era parca facut din fire de matase. Avea ochii cafenii, scanteietori si increzatori, si o privire care te patrundea pana in adancul sufletului si-ti alina orice suferinta, iti mangaia orice rana. Fruntea larga si sprancenele arcuite se imbinau perfect. Pometii delicati si barbia semeata ii dadeau un aer copilaresc, naiv. Avea pielea catifelata si mirosea a ghiocei si lacramioare. Mainile fine, moi, erau prelungiri ale trupului firav si gratios. Pentru ea venea primavara mai devreme, ghioceii scoteau capsorul lor fraged din zapada, copacii inmugureau si soarele stralucea din ce in ce mai tare. Iubirea ei curata putea sa mute muntii din loc, sa transforme cel mai rau leu intr-un mielusel, sa goleasca oceane, sa sece rauri, putea sa faca minuni. Cele mai frumoase minuni pe care le-a facut au fost doua copile, carora le-a dat toata dragostea ei.

Fata asta frumoasa e mama mea. Au trecut multi ani de atunci si trecerea anilor si-a facut simtita prezenta si asupra ei. Parul i-a incaruntit putin, ochii ei sunt mai spalaciti acum, de cat a plans de fiecare data cand ne imbolnaveam, dar undeva, in adancul lor, inca mai zaresc acea stralucire de altadata. Fruntea ei a capatat riduri fine, din cauza problemelor zilnice, si mai ales a grijii speciale ce ne-o poarta, zambetul ei e putin mai trist, dar tot face minuni. Si-a pastrat inca acel suflet mare si curat, din care ne-a impartit si noua cate