Dintre aceştia, 1.300 au nevoie de rinichi, 100 - de ficat şi 50 - de inimă. Viaţa lor depinde de apariţia unui donator, iar statisticile din ţara noastră nu sunt prea încurajatoare. Dintre aceştia, 1.300 au nevoie de rinichi, 100 - de ficat şi 50 - de inimă. Viaţa lor depinde de apariţia unui donator, iar statisticile din ţara noastră nu sunt prea încurajatoare. Numărul donatorilor aflaţi în moarte cerebrală continuă să fie scăzut în România. În 2006 au existat numai 23 de donatori, în condiţiile în care Ungaria a avut 186, potrivit dr. Victor Zota, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant. Acesta susţine că prelevarea de organe de la donatorii fără activitate cardiacă ar creşte cu circa 30% numărul donatorilor români. "Avem în vedere dezvoltarea unui program naţional, astfel încât donatorul să nu mai fie cel aflat în moarte cerebrală, cum este în prezent la noi, ci şi cel fără activitate cardiacă. În acest sens vor exista programe de instruire cu personalul din unităţile primiri-urgenţe din spitale. În plus, vor exista discuţii cu şefii serviciilor de anestezie-terapie intensivă, pentru o implicare mai mare a lor în ce priveşte donarea", ne-a declarat dr. Zota. Preşedintele ANT se gândeşte serios la înlocuirea acordului informat cu cel prezumat, în jurul căruia au fost generate dezbateri intense. "Acordul prezumat există în toate ţările Uniunii Europene, mai puţin în Germania şi România. Este vorba de opinia unei persoane, exprimată în timpul vieţii, cu privire la dorinţa sau refuzul de a deveni donator. La noi, familia este cea care decide dacă este de acord cu prelevarea de organe de la o rudă aflată în moarte cerebrală", ne-a mai spus dr. Zota. Acesta intenţionează să demareze o campanie de sensibilizare a populaţiei cu privire la donarea de organe, dar şi pentru a strânge fondurile necesare tratamentului posttransplant de imunosupresie, ale cărui costuri