- Cultural - nr. 49 / 13 Martie, 2007 Ferestre
CANTECUL VESNICIEI Noaptea ce-mi hraneste inaltul
E lumina firii mele;
- Nu calca iarba cand ploua!
Limpezimea apei
Ascunde focul ce-mi arde sufletul
Pe rugul cautarilor de roua.
Sclipirea zarilor albastre
E noaptea asta!
Bobul meu de soare!
Soare sunt, iar tu, sclipirea ochilor
Strabatand universul cuvantului.
Cat azur in talpa ta…
Sapa stelele cerului curat,
Cand Dumnezeu ne ucide pentru a ne-nvia.
Rugaciunea-n cuvant,
Calauzeste calea spre necuprinsul din noi.
De-aceea dimineata devorata de vise,
Va fi deschizatoare de ceruri nescrise,
Nemuritoare in nemarginire,
Caci se numeste: IUBIRE!
Raft
FELICIA EMILIA ALBU, IMBRATISAND LUMINA "Frate, o boala invinsa ti se pare orice carte", spune in poemul Incheiere Lucian Blaga (si nu Nichita Stanescu, cum se spune in mottoul cartii), sunt versuri generice sub care isi pune Felicia Emilia Albu volumul Imbratisand lumina, editat de Fundatia Culturala "Cezara Codruta Marica", 2007. Cartea de versuri a Feliciei Emilia Albu, mai invinge inca o boala, aceea a cuvantului care se rosteste si se rostuieste, cum sugereaza poetul Valentin Marica in prefata acestui volum de debut al autoarei, dupa o prezenta editoriala anterioara, Geamatul frunzei, in tandem cu poetul Iosif Albu. Dupa ani buni de elogiu adus literaturii, in registrele didacticii orelor de limba si literatura romana, Felicia Emilia Albu isi schimba locul de spectator cu cel de actor, propunand propriile cautari lirice, venind in teritoriul poeziei tarziu, dupa ce si-a ars trairi poetice din "hronicul si cantecul varstelor", fara curajul de a le gasi tiparele proprii in care sa le modeleze. Nemaicontand ora debutului, Felicia Emilia Albu trece peste zari si etape
