Irina şi Ladislau Csiki locuiesc la bloc de prin anii ‘80. Părinţii lor au avut o mică moşie desfăşurată pe 1.170 de metri pătraţi, chiar în buricul Braşovului. Proprietatea lor se afla pe strada Nicopole, în locul unde astăzi se află Spitalul de Pediatrie. Cei doi îşi amintesc că nu duceau lipsă de nimic, aveau zeci de găini în bătătură şi o livadă cu pomi fructiferi. În plin avânt socialist, ei au fost expropriaţi.

Expropriaţi de voie şi siliţi de decret

„A venit un tovarăş de la partid şi mi-a spus că ar fi frumos dacă aş renunţa la boierie şi mi-aş dona proprietatea în folosul comunităţii. Că patria şi conducătorii ar fi fost mândri de mine. Eu i-am refuzat politicos. Nu după mult timp mi-a sosit o notificare la fel de politicoasă în care ei îmi mulţumeau pentru că mi-am spus punctul de vedere şi mă anunţau că în 48 de ore trebuie să ne mutăm, pentru că trebuie să înceapă construcţia spitalului”, îşi aminteşte Ladislau Csiki. „Nu te întrebau dacă vrei să pleci. Nu le păsa că ai copii, că ai o viaţă”, se plânge şi Irina Csiki.

Pe baza unui decret al Partidului Comunist Român, familia Csiki a fost expropriată, iar pe proprietatea lor a fost ridicat Spitalul de Pediatrie. Casa le-a fost folosită pe post de magazie până la definitivarea spitalului, după care a fost demolată - spun soţii Csiki. În 2001, Ladislau Csiki a făcut demersurile necesare pentru a-şi recâştiga proprietatea. A făcut expertize, planuri topografice, schiţe, decizii, acte de proprietate şi o cerere de retrocedare a proprietăţii confiscate. Ani buni, dosarul s-a plimbat de la o instituţie la alta.

Până în 2005, legile funciare nu obligau neapărat statul la retrocedarea terenurilor sau imobilelor ocupate de utilităţi publice (spitale, şcoli, etc), existând ca variantă despăgubirea foştilor proprietari. Odată cu Legea 257/2005 însă, situaţia s-a schimbat, iar retroceda