- Diverse - nr. 50 / 14 Martie, 2007 Taranul roman ramane din nou singur in fata istoriei, neajutorat, sarac si neajutat de nimeni. Norocul, intr-un fel, este ca inca 31% din forta de munca lucreaza in agricultura, in munca (14,8% au peste 60 de ani), feminizarea fortei de munca, scaderea drastica a natalitatii; fuga tineretului la munca in strainatate, faramitarea (atomizarea) suprafetelor de teren agricol; existenta unor suprafete produsele agroalimentare; imposibilitatea de valorificare a marfurilor; costurile ridicate ale lucrarilor agricole mecanizate, ale erbicidelor si ingrasamintelor; slaba dotare cu masini si utilaje agricole; slaba zona ruralului. Sociologi straini vin din Europa sa studieze satul romanesc si taranii, gospodarii din fermele de subzistenta. Rezultatele sunt cunoscute si de catre noi, cei care avem inca cordonul ombilical legat de soarta dealurilor de lut transilvane, si ele sunt drastice: imbatranirea fortei de intinse de teren nelucrat; slaba fertilitate si productivitate a terenurilor agricole; suprafete mari de pasuni si fanete neingrijite; nesolutionarea proprietatii private referitoare la fondul funciar; scaderea drastica a efectivelor de animale la toate speciile; preturi nerentabile la dezvoltare a infrastructurii in lumea satelor (drumuri, cai de acces, poduri, apa potabila, canalizare s.a.); slaba dezvoltare a sferei serviciilor si protectiei sociale, a asistentei medicale s.a., probleme serioase in ce priveste invatamantul, cultura, civilizatia rurala; saracia satelor si singuratatea taranului roman; elaborarea unor legi care nu satisfac nevoile satului si ale taranilor. In fata unei asemenea situatii dificile am intrat in Europa, cu satele, taranii, pamanturile si agricultura noastra. Pretentiile sunt mari si, din lipsa de informare a producatorilor agricoli, apar o serie de intrebari: Ce facem cu laptele ce se obtine in gospodar