- Editorial - nr. 50 / 14 Martie, 2007 In lipsa de altceva mai interesant decat deja traditionala galceava intre palate si partide, unele canale de televiziune incearca sa impuna atentiei generale controversa privind legalizarea prostitutiei, de parca, rezolvate fiind problemele social-economice si politice, amaratele care "presteaza" pe centurile Romaniei, ori aiurea, ar fi singurele care ne botesc imaginea in lume. "Tara piere si baba se piaptana!" ar spune orice om cu scaun la cap, fiindca, oricum, legalizata sau nu, desi anatemizata de preoti, stravechea meserie va continua sa existe pana la sfarsitul lumii. In definitiv, prostitutia este o forma de comert, ca oricare alta, functionand dupa principiile cererii si ofertei, cu avantaje si riscuri asumate. Cine ar avea de castigat intr-un asemenea demers? Evident, in primul rand, statul - incasand impozitele, dar si societatea civila, consumatorul de placeri beneficiind, macar teoretic, de o oarecare siguranta, atat a propriei persoane, cat si de natura igienica. Stand si gandind "la rece", am putea considera ca, in conditiile exercitarii in legalitate a meseriei, chiar si prestatoarele ar fi mai protejate, din aceleasi considerente. Pe de alta parte, inclin sa cred ca existenta unor case de toleranta ar diminua numarul violurilor si traficul cu carne vie... Probabil... Exista, si in afara Bisericii, glasuri care se ridica impotriva legalizarii prostitutiei, considerand aceasta un demers ce incalca drepturile femeii, umilind-o si reducand-o la o... bucata de carne. Oare? Atata vreme cat persoana opteaza, deliberat, pentru un asemenea gen de "activitate", cred ca tocmai ingradirea posibilitatii de a o profesa legal ar constitui o incalcare a drepturilor sale. Desigur, din punct de vedere religios, legiferarea prostitutiei inseamna legiferarea pacatului. Dar, poate ca persoanele care se prostitueaza nu sunt credincio