Există o ramură sportivă cu mare succes la public; se cheamă wrestling. Nu pot să sufăr acest sport. Protagoniştii se prefac că luptă, că-şi rup reciproc capetele, că-şi scot maţele, cu ficat cu tot. Totul e doar simulare, butaforie. Deşi ştiu asta, spectatorii aclamă orice lovitură oprită la câţiva centimetri de ţintă. Eroii acestui sport nu sunt nici sportivi, nici actori; doar un fel de bufoni cu muşchi. N-am înţeles cum sunt declaraţi campionii. Cei care se prefac

Există o ramură sportivă cu mare succes la public; se cheamă wrestling. Nu pot să sufăr acest sport. Protagoniştii se prefac că luptă, că-şi rup reciproc capetele, că-şi scot maţele, cu ficat cu tot. Totul e doar simulare, butaforie. Deşi ştiu asta, spectatorii aclamă orice lovitură oprită la câţiva centimetri de ţintă. Eroii acestui sport nu sunt nici sportivi, nici actori; doar un fel de bufoni cu muşchi. N-am înţeles cum sunt declaraţi campionii. Cei care se prefac că lovesc cel mai tare sau cei care încasează cel mai mult?

Wrestlingul pare să fie, în subconştient, sportul favorit al românilor din politică şi afaceri. Mircea Geoană iese mereu la încălzire, face câteva tumbe şi anunţă că-i va rupe gâtul lui Tăriceanu. Când urcă pe ring şi premierul, îşi arată muşchii, îi face scurt cu ochiul lui Patriciu, care îl antrenează din colţ, se aruncă spre Geoană dar, înainte să-l atingă îi spune că acceptă propunerea lui de amânare a alegerilor europarlamentare. Turbat de furie, liderul PSD îl aruncă în corzi pe Tăriceanu şi-l ţine acolo vreo câteva luni, de când îi tot învârte prin faţă moţiunea de cenzură pe care nu ştie cum s-o folosescă: să i-o arunce în faţă sau s-o depună la masa arbitrilor. Acolo unde balanţa dreaptă e ţinută de Felix Voiculescu Motanul. Este cel mai imparţial: în alegeri a fost lângă PSD, iar acum abia a ieşit de la guvernarea cu cei împotri