Mostenirea spirituala a celui care a fost Nicu Aureliu Steinhardt, monahul de la Rohia, naste in continuare controverse. In vara anului trecut scriam despre un conflict mocnit intre preotul Ioan Pintea si manastirea Rohia, conflict generat de faptul ca ambele parti se considerau mostenitoare de drept ale operei parintelui Steinhardt.
Dupa moartea lui Steinhardt, preotul Ioan Pintea a intrat in posesia catorva dosare cu manuscrise ale monahului de la Rohia. Pintea a facut demersuri pe langa Editura Humanitas, pentru a pregati spre publicare o serie de autor Steinhardt.
Pe baza unui certificat de mostenitor, reprezentantii manastirii Rohia au atentionat printr-o scrisoare Editura Humanitas ca prin editarea seriei de autor Steinhardt i se incalca drepturile si au cerut sistarea oricarei actiuni in acest sens. In acelasi timp, manastirea l-a rugat pe preotul Pintea sa-i restituie toate manuscrisele lui Steinhardt.
In momentul in care Gabriel Liiceanu a aflat ca preotul Pintea nu are acordul manastirii pentru publicarea operei lui Steinhardt nu a mai acceptat sa publice nimic.
Firesc si nefiresc
Preotul Ioan Pintea sustinea ca in momentul predarii manuscriselor a dobandit si dreptul de proprietate asupra acestora si ca manastirea nu poate pretinde returnarea documentelor, nu se poate opune publicarii postume a acestora si nici nu poate conditiona publicarea operei de incheierea unui contract cu editura, favorabil manastirii.
In vara anului trecut, Pintea parea dispus la o intelegere cu calugarii de la Rohia. „Pana la urma, eu vreau sa restitui manuscrisele Manastirii Rohia, locul lor acolo este, cu conditia ca manastirea sa faca ceva adecvat pentru Steinhardt”, afirma preotul Pintea. Intre timp, poate si pentru ca banul e ochiul dracului, preotul s-a razgandit.
Si-a schimbat atitudinea si Gabriel
