Proiectele de legi se afla acum in dezbatere publica. Varianta ideala este ca Ministerul Educatiei sa isi insuseasca critic obiectiile din mediul didactic preuniversitar si academic, respingind presiunile grupurilor ce se opun schimbarii. Putin probabil. Intr-un interviu acordat acum doi ani "Ziarului de Iasi", Mircea Miclea, pe atunci ministru al Educatiei, enunta problemele cu care se confrunta scoala romaneasca si ce trebuie facut pentru ca lucrurile sa se schimbe. Mult asteptata reforma inceputa in 1999 de predecesorul Andrei Marga si intrerupta de ministrii pesedisti ce i-au urmat parea sa fie reluata. Numai ca peste citeva luni ministrul demisiona, in semn de protest fata de bugetul alocat educatiei, iar acum, dupa doi ani, constatam ca masurile anuntate ca "stringente" de Mircea Miclea sint in continuare in categoria proiectelor, unele amenintate inca de incertitudini sau de presiunea sindicala. Ma refer in special la desfiintarea titularizarii ca forma unica de angajare, dar, totodata, si la finantarea unitatilor in functie de numarul de elevi, reforma bacalaureatului, ierarhizarea scolilor si universitatilor dupa criterii de calitate (mergind pina la disparitia celor necompetitive), generalizarea taxelor de studii etc. Toate masurile enumerate atunci sint si acum fie la faza de pilotare, fie in curs de aplicare. Iar despre proiectul bacalaureatului international si fexibil, Mihail Hardau ori n-a auzit, ori nu-si mai aduce aminte.

Actualul ministru al Educatiei "danseaza" reforma in pas de tango: cele trei proiecte de acte normative supuse dezbaterii publice, legile invatamintului preuniversitar si universitar, precum si statutul personalului didactic, la care doresc sa ma refer in continuare, sint, indiscutabil, un pas inainte. Pe de alta parte, insa, unele prevederi ale lor sint contradictorii. Altele par lipsite de solutii, dar si de viziune. Iar alt