Ne putem imagina disperarea ministrilor democrati prizonieri in cabinetul Tariceanu, legati cu lanturile promisiunilor electorale de scaunele guvernamentale, solicitand respectul nostru pentru ca se sacrifica in functii.
Dar ce mai pot sa faca la putere pentru a-si respecta angajamentele din moment ce parlamentul este dominat de majoritatea PNL-PSD-PC-PRM, iar premierul Tariceanu ii tine impaiati in vitrina Aliantei D.A.?
Cu exceptia unor declaratii publice, PD nu a facut niciun gest radical care sa scoata PNL din minti atat de tare incat sa-l doreasca disparut de la guvernare. Dimpotriva, democratii isi demonstreaza loialitatea fata de premier prin abandonarea oricarei actiuni care l-ar putea pune intr-o situatie dificila, un fel de manifestare a sindromului Stockholm in politica.
Desi premierul nu l-a consultat in privinta amanarii euroalegerilor, PD nu a rupt protocolul Aliantei D.A.
Mai mult, Vasile Blaga nu va ataca in contencios ordonanta de amanare a alegerilor si nici nu o va contesta la Curtea Constitutionala, desi Ministerul Justitiei a refuzat sa o contrasemneze, denuntand-o ca ilegala. Ministrul PD al administratiei si internelor este singurul in masura sa o faca, potrivit normelor in vigoare.
In vorbe, partidul lui Emil Boc este apropiat presedintelui, considerand ca este suficient sa ingane formula magica „Traian Basescu” pentru a ramane in mintea oamenilor asociat lui si a fi absolvit de obligatia de a actiona in consecinta. In fapta, el se afla la jumatatea distantei dintre Traian Basescu si PNL, incapabil sa faca o alegere.
Sa rememoram: declaratia lui Emil Boc dupa lectura publica a biletelului in care premierul ii sugera presedintelui sa vorbeasca la Parchet pentru Dinu Patriciu; reactia aceluiasi Vasile Blaga la demiterea sefului ANAF Sebastian Bodu; ignorarea informatiei ca pr
