Nu cred ca arta de astazi este percutanta si convingatoare, tematic vorbind, daca se erijeaza intr-un spatiu (fie el conceptual, fie imaginativ) al evadarii. Dimpotriva, asumarea unei realitati existentiale, faptice sau psihologice este menita sa asigure un strop de verosimil intr-o lume polarizata intre entuziasm futuristic (in special tehnologic si consumist) si previziuni apocaliptice.
O astfel de asumare, dincolo de senzationalul „socurilor“ de tot soiul, remarc in expozitia Cyberstar semnata Szaba Andras (curator Mirela Radulescu). Ceea ce tine astazi de zona violenta a comercialului vedetist este supus unui proces de naturalizare si imblinzire, de acomodare la realitatile umane nepervertite. Senzatia este una de stranietate: o oarecare intoarcere la organic (fara nostalgie sau impunere prin negare), o regresie cvasimitica la forme de existenta primara.
Dupa nume, te-ai putea astepta la o expozitie care asociaza, in mod fie mimetic, fie ironic, fie anecdotic-biografic, relatia dintre cibernetica si media. Spre exemplu, Cyberstar este si numele unui sistem de sateliti al companiei Loral care ofera acces Internet clientilor sai. Nimic insa din toate acestea nu transpare din expozitia artistului, nici macar o aluzie ironica la sistemele telecomunicationale globale de astazi. Sau te-ai putea astepta la cyborgi cinematici de tipul „Terminator“. Din fericire, lucrarile demitizeaza aceste asteptari facile si nu se incadreaza in nici un trend de „critica“ artistica (fatisa sau doar sugerata) a capitalismului mediatic sau cibernetic. Am vazut ce nu este expozitia.
Dar ce este ea? in primul rind, o grafica alb-negru, apelind la mijloace low-tech (zgirierea unui material plastic prin tehnici de innegrire si revopsire in alb). Artistul prelucreaza fotografii digitale ce reprezinta elemente reale sau actori „incarcati“ (prin efecte speciale
